2 intrări
11 definiții
- explicative DEX (5)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (2)
Explicative DEX
păciuit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 47r/32 / Pl: ~iți, ~e / E: păciui] 1 (Înv) Pașnic2. 2 Calm. 3 De pace. 4 În care are loc pacea.
paciui v vz păciui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păciui vir [At: (a. 1650) IORGA, D. B. I, 91 / V: (înv) păcui, pac~ / Pzi: ~esc / E: pace + -ui] (Îrg) 1-2 A împăciui (1-2). 3-4 A pacifica (1, 3). 5 A trăi în bună înțelegere cu cineva, a fi în relații amicale. 6 A se astâmpăra. 7 A se potoli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păcui2[1] v vz păciui corectat(ă)
- În original, greșit accentuat: păcui2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Vechĭ. Liniștesc, împac, împăcĭuĭesc: om păcĭuit, zile păcĭuite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PĂCIUIT adj. v. calm, domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păciuit adj. v. CALM. DOMOL. LINIȘTIT. MOLCOM. NETULBURAT. PAȘNIC. POTOLIT. TIHNIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂCIUI vb. v. împăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păciui vb. v. ÎMPĂCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
păciuít, -ă, păciuiți, -te, adj. (înv.) Împăciuit, împăcat: „…sau prin căutare de confederațiune, de alianță pe una cale mai păciuită” (Koman, 1937: 48). – Din păciui.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
păciuí, păciuesc, v.t. (reg.) A împăca. – Din împăciui.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||