2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

păceluire sf [At: (a. 1829) AR 361/12 / Pl: ~ri / G-D: (înv) ~rei / E: păcelui] 1-3 Împăcare (1-2,11). 4-7 Pacificare (1-4).

păcelui vt [At: DDRF / Pzi: ~esc / E: pace + -ălui] 1-3 (Înv) A împăca (1, 3, 13). 4-5 A pacifica (1, 3).

Sinonime

PĂCELUIRE s. v. pacificare.

păceluire s. v. PACIFICARE.

Arhaisme și regionalisme

păcelui, păceluiesc, vb. IV (înv.) a împăca, a pacifica.

Intrare: păceluire
păceluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păceluire
  • păceluirea
plural
  • păceluiri
  • păceluirile
genitiv-dativ singular
  • păceluiri
  • păceluirii
plural
  • păceluiri
  • păceluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: păcelui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păcelui
  • păceluire
  • păceluit
  • păceluitu‑
  • păceluind
  • păceluindu‑
singular plural
  • păceluiește
  • păceluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păceluiesc
(să)
  • păceluiesc
  • păceluiam
  • păceluii
  • păceluisem
a II-a (tu)
  • păceluiești
(să)
  • păceluiești
  • păceluiai
  • păceluiși
  • păceluiseși
a III-a (el, ea)
  • păceluiește
(să)
  • păceluiască
  • păceluia
  • păcelui
  • păceluise
plural I (noi)
  • păceluim
(să)
  • păceluim
  • păceluiam
  • păceluirăm
  • păceluiserăm
  • păceluisem
a II-a (voi)
  • păceluiți
(să)
  • păceluiți
  • păceluiați
  • păceluirăți
  • păceluiserăți
  • păceluiseți
a III-a (ei, ele)
  • păceluiesc
(să)
  • păceluiască
  • păceluiau
  • păcelui
  • păceluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)