păcănel, ~ea [At: TOMESCU, GL. / Pl: ~ei, ~ele / E: păcăni + -el] 1 sm (Zlg; Olt) Brotăcel (Hyla arborea). 2 sfp (Mun) Fiecare dintre cele două bețe de la războiul de țesut, ale căror capete sunt legate de câte o iță, iar mijlocul de prăjină.

păcănel, -ea, păcănei, -ele, s.m. și f. pl. (reg.) 1. (s.m.) brotăcel. 2. (s.f. pl.) cele două bețe de la războiul de țesut, cu capetele legate de câte o iță și cu mijlocul de prăjină.