PÂSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

pâslă sf [At: M. COSTIN, LET. I, 28/2 / Pl: ~le / E: slv плъсть] 1 Material textil nețesut, obținut din fibre netoarse de păr de animale, din fire de lână sau fibre sintetice, prin arderea firelor sau fibrelor cu ajutorul unor procedee speciale, folosit pentru confecționarea pălăriilor, a unor obiecte de încălțăminte, ca izolant acustic și termic etc. Si: fetru. 2 (Îe) Obraz de ~ Se spune despre o persoană lipsită de rușine, îndrăzneață sau necuviincioasă Si: obraz de toval. 3 (Mol; Buc) Țesătură țărănească groasă, făcută din păr de cal, care se așterne pe pat, în sanie etc. 4 (Îs) ~-minerală Material termoizolant, în formă de plăci, fabricat din fibre minerale, vată de sticlă sau vată de zgură, și o cantitate mică de bitum, folosit în construcții. 5 Strat păros care acoperă frunzele sau ramurile unor plante. 6 (Trs) Bubulițe care se fac pe cap, la unii copii, până la vârsta de nouă-zece ani. 7 (Reg) Pădure foarte tânără.

PÂSLĂ s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, întrebuințat la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

PÂSLĂ ~e f. 1) Produs textil compact, obținut prin baterea în piuă a lânii sau a părului netors al unor animale, având diferite întrebuințări (la fabricarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca material izolant etc.). 2) Obiect de încălțăminte călduroasă (de iarnă) în formă de cizmă, confecționat din acest produs. /cf. sl. plusti

pâslă f. 1. materie de lână sau de păr, nețesută dar călcată: cojoc de pâslă; 2. lână foarte mare și delicată: pălărie de pâslă. [Cf. ceh PLST].

PÎSLĂ s. f. Material textil obținut din fire de lînă sau de păr netoarse, mai ales bătute la piuă, întrebuințat ca izolant sau, în prelucrări mai fine, la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase etc. Era gros îmbrăcat, c-o șubă de berbece, cu cizme de pîslă. SADOVEANU, P. M. 192. Boldur Iloveanu se ridicase în straiele urîte și vechi, cu papucii de pîslă neagră. C. PETRESCU, A. 339. Își scotea timid pălăria de pîslă. SAHIA, N. 65.

pîslă f., pl. e (din *pîstlă, bg. vsl. plŭstĭ, rus. polstĭ, germ. filz, din maĭ vechĭu *feltar, engl. felt, fr. feutre, it. feltro, mlat. filtrus. V. filtru 1). Un fel de stofă făcută din păr îndesat și nețesut: pălărie de pîslă. – Barb. fetru și feotru (după fr.).

pâslă s. f., g.-d. art. pâslei; pl. pâsle

!pâslă s. f., g.-d. art. pâslei; pl. pâsle

pâslă s. f., g.-d. art. pâslei

pîslă

pîslă (-le), s. f. – Fetru. În loc de *pîstlă, din sl. plŭstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 247; Conev 60), cf. sb., cr. pust, ceh. plst, rus. polstĭ. – Der. pîslar, s. m. (muncitor care face pîslă); pîslit, adj. (de fetru; plușat); pîslos, adj. (moale; des; încîlcit); împîsli, vb. (a încîlci).