pârlit¹ sn [At: ISPIRESCU, L. 213 / Pl: (rar) ~uri / E: pârli] 1-2 Pârleală (1-2). 3-6 Pârlire (3-6). 7 Bronzare.

pârlit², ~ă [At: MUSTE, ap. LET. III, 50/4 / Pl: ~iți, ~e / E: pârli] 1 a Care a fost ars ușor la suprafață de flacără sau de un corp de metal incandescent foarte încins. 2-3 a (Înv; d. oameni) Pârjolit² (2, 7). 4 a (Reg; d. mâncare) Afumat. 5 a (D. animale tăiate pentru hrană) Cu părul sau puful distrus prin ardere. 6 a (D. plante sau părți ale lor) Distrus din cauza soarelui prea puternic, a brumei etc. Si: ofilit, uscat, veștejit. 7 a (Fig; rar) Pustiit. 8-9 smf, a (Fig) (Persoană) care are o condiție materială extrem de modestă, precară. 10-11 smf, a (Fig; pex) (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi Si: neisprăvit. 12-13 smf, a (Fig) (Om) păgubit prin înșelăciune.

PÂRLIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PÂRLI și A SE PÂRLI. 3) și substantival fam. (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de trai; sărac; nevoiaș; mizer. /v. a (se) pârli

pârlit a. ars de foc, de soare. ║ m. prăpădit, ticălos: pârlitu ăla!

PÂRLI, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

pârli v [At: ANON. CAR. / V: (reg) pur~ / Pzi: ~lesc / E: bg пърля cf srb prljiti] 1 vt A arde ușor la suprafață cu ajutorul flăcării, al unui corp de metal incandescent sau foarte încins. 2 vt (Reg; îe) A o ~ la (sau de) fugă A pleca repede pentru a nu păți ceva. 3 vt (Îae) A o lua la fugă. 4 vr (Trs; d. mâncare) A se afuma. 5 vt (C. i. animale tăiate pentru hrană) A trece prin foc pentru a distruge, prin ardere, părul sau puful rămas pe suprafața pielii Si: (pop) a pârpăli (6), (reg) a pârjoli (14). 6 vt (C. i. fire textile, țesături) A distruge prin carbonizare fibrele ieșite în afara firului sau a țesăturii, pentru a se obține o suprafață netedă. 7-8 vtr A (se) bronza. 9 vr (D. plante sau părți ale lor) A se ofili din cauza acțiunii soarelui, a brumei etc. 10 (Reg; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetație. 11 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A induce în eroare prin viclenie, prin minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza Si: a amăgi, a înșela, a păcăli.

purli v vz pârli

PÂRLI, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, scr. prljiti.

PÎRLI, pîrlesc, vb. IV. Tranz. 1. A arde ceva la suprafață cu ajutorul flăcării (mai rar al jăraticului) sau cu ajutorul unui corp de metal foarte încins. V. pîrjoli. A pîrli rufele la călcat. ▭ Cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea și-l învălea iute cu paie, de-l înădușea, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei. CREANGĂ, A. 41. Eschil însoți uriașele sale trilogii tragice cu cîte o dramă satirică, unde înfățișa sau pe Prometeu, aducînd într-o trestie focul cerului de care își pîrleau degetele satirii, sau pe Circea prefăcînd în rîmători pe nenorociții tovarăși ai lui Odiseu. ODOBESCU, S. I 34. Te-am mînat apoi, pe loc, Cu hîrbul să-mi aduci foc; Hîrbul mi l-ai bucățit, Sprîncenile ți-ai pîrlit. ALECSANDRI, P. P. 351. Nu te juca cu focul, că te pîrlește (= nu căuta primejdia). ◊ Refl. Unul din ogari a dat cu coada prin foc, s-a pîrlit nițel și d-aia miroase greu. ISPIRESCU, L. 384. Cumătră, mă pîrlesc, ard, mor, nu mă lăsa! CREANGĂ, P. 33. ◊ Expr. (Rar) A o pîrli la (sau de) fugă = a o rupe la fugă, a o tunde la fugă; a o lua la sănătoasa. Noi, atunci, am pîrlit-o la fugă. Iar el, zvîrr! cu o scurtătură în urma noastră. CREANGĂ, O. A. 54. 2. (Subiectul este soarele) A înnegri, a bronza. Eram pîrlit de soare ca un harap. SADOVEANU, O. VIII 27. Desculț și cu pieptul gol, pîrlit de soarele primăverii, era un diavol ca oricare altul din sat. C. PETRESCU, R. DR. 14. În Iași, oamenii nu se scoală înainte de răsăritul soarelui, ba încă dorm pînă la prînzișor. Soarele nu-i pîrlește. NEGRUZZI, S. I 297. 3. (Cu privire la vegetație, p. ext. la pămînt) A ofili, a veșteji, a usca. Copacul voiește Să tot odrăslească, (Să înfrunzească), Dar nu contenește Bruma să-l pîrlească. PANN, P. V. II 42. ◊ Refl. Vremea vremuiește, floarea se pîrlește. Așa-i lumea, bat-o s-o bată! ALECSANDRI, T. I 339. Pe unde umblă urîtul, Se pîrlește pămîntul; Pe unde umblă dragostea, Înverzește pajiștea. BIBICESCU, P. P. 197. 4. Fig. A păcăli, a înșela. V. arde (III 1). Vivat spanchia de Bîrzoaie!... Lumea-ntreagă să pîrlească. ALECSANDRI, T. 76. ◊ Refl. Calul le răspunse: o! o! cine se pripește se pîrlește. ISPIRESCU, L. 195.

PÎRLIT ², -Ă, pîrliți, -te, adj. 1. Ars ușor, la suprafață. V. pîrjolit. Voi, nouă ciute... arse șipîrlite, Unde-ați purces așa de iute? TEODORESCU, P. P. 373. ♦ (Despre haine, stofe etc.) Ars superficial (la călcat sau la dogoarea focului). 2. (Despre oameni) Ars de soare, înnegrit, bronzat. Nu căta că-ți pare sarbăd și pîrlit obrazul meu. HASDEU, R. V. 12. Pleșuv, pe a lui frunte pîrlită, nesenină, Trec nori de gînduri negri sub cari ea se-nclină. ALECSANDRI, P. III 306. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat. Arză-te focul, răchită, Ce ești neagră și pîrlită. ALECSANDRI, P. P. 312. 4. Fig. (Despre oameni, familiar) Sărac; necăjit, amărît. Un bard pîrlit, dat gîndurilor pradă... Se plimbă-n Cișmigiu, pe sub umbrare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 65. Nu trebuia să te fi-nsurat, dacă te știai pîrlit. CARAGIALE, O. III 35. ♦ (Substantivat) Neisprăvit, prăpădit, netrebnic. Bă-mi, mă pîrlitule, o țigare! PREDA, Î. 98. Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei și țop și el. DELAVRANCEA, O. II 182. Mă, pîrlitule, ai luat pia- tră-n gură cînd ai intrat înăuntru? CARAGIALE, N. S. 110.

PÎRLIT ¹ s. n. Acțiunea de a (se) pîrli. Pîrlitul porcului. ♦ Lucru pîrlit, ars. Stăpîne! mie-mi miroase a pîrlit. ISPIRESCU, L. 213.

A SE PÂRLI mă ~esc intranz. 1) A se arde ușor la suprafață. 2) (despre persoane și despre corpul lor) A deveni negru (sub acțiunea razelor solare); a se înnegri; a se bronza. 3) (despre plante) A-și pierde puțin seva (de căldură, de frig); a se usca puțin. 4) fig. A suferi un eșec; a rămâne păgubaș; a se arde; a se frige. ◊ Cine se pripește, se ~ește cine se grăbește, pierde. /<bulg. părlja, sb. prljiti

A PÂRLI ~esc 1. tranz. A face să se pârlească. ◊ A o ~ (sau păți) a nimeri într-o situație neplăcută; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fugă a începe să fugă repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a pârjoli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~ește. /<bulg. părlja, sb. prljiti

pârlì v. 1. a arde puțintel: soarele a pârlit iarba; 2. a da prin foc: când tăia porcul și-l pârlia CR.; 3. a porni iute: noi atunci am pârlit-o la fugă CR.; 4. fam. a înșela: m’a pârlit; 5. fam. a fura. [Serb. PERLITI].

pîrlésc v. tr. (bg. pŭrlĭy, sîrb. prijiti, o-prijiti, a pîrli, d. para, abur; ceh. prliti. V. pîrlăŭ, pîrnaĭe, pară). Ard puțin pe deasupra: A pîrli un porc, exploziunea ĭ-a pîrlit mustățile și sprincenele fără să-l rănească. Întunec la coloare din cauza prea mariĭ căldurĭ: soarele pîrlește pelea. Fig. Fam. Înșel, escrochez: m’a pîrlit c’un franc. Jăfuĭesc, prad: demagogiĭ aŭ pîrlit bugetu. A o pîrli la fugă, a o rupe de fugă, a fugi grabnic. V. refl. Mă ard puțin pe deasupra. Mă înegresc de arșița soareluĭ. Fig. Mă înșel și sufer o pagubă din cauza asta, mă frig: m’am pîrlit cu casa asta, cu zece francĭ.

pîrlít, -ă adj. Ars puțin de foc. Cu fața înegrită de soare. Fig. Fam. Răŭ îmbrăcat și cu aspect de haĭmana. Subst. Cine-ĭ acest pîrlit?

pârlit s. n.

pârlit s. n.

pârlit s. n.

pârli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlesc, 3 sg. pârlește, imperf. 1 pârleam; conj. prez. 1 sg. să pârlesc, 3 să pârlească

pârli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlesc, imperf. 3 sg. pârlea; conj. prez. 3 să pârlească

pârli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlesc, imperf. 3 sg. pârlea; conj. prez. 3 sg. și pl. pârlească

pîrli (pîrlesc, pîrlit), vb. – 1. A pîrjoli, a arde ușor. – 2. A se bronza, a se înnegri. – 3. A înșela, a amăgi. – 4. A da notă proastă unui elev. – 5. (Refl.) A pierde, a face o afacere proastă. – Megl. părlés, părliri. Sb. prljiti, bg. opărljam (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf. ceh. prliti, și pară, pîrjoli. – Der. pîrlaci, s. m. (escroc, șarlatan), pe care Philippide, II, 729, îl leagă greșit de alb. përlaj „a fura”; pîrlăcie, s. f. (Mold., pungășie); pîrlea, s. m. (nume care se evocă pentru a exprima ideea unei fugi la fel de rapide sau de precise ca pentru a scăpa de un incendiu), cf. focului, cu același sens, cr. u porlu zemlju „în țara pîrjolului = nu se știe unde”; Pîrlea-Vodă, s. m. (poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în timpul căruia, în 1783, a fost un mare incendiu în Iași); pîrlit, adj. (pîrlojit, ars; dezbrăcat, golan); pîrlitură, s. f. (pîrjol; arsură); pîrlă, adj. (oaie cu lîna încrețită pe jumătate), probabil pentru că lîna se încrețește cînd începe să fie arsă.

pârlit, -ă, pârliți, -te adj. (d. oameni) sărac, nevoiaș

pârli, pârlesc I. v. t. 1. a păcăli, a înșela 2. (intl.) a bate 3. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie II. v. r. 1. a se păcăli, a fi înșelat 2. a participa la un act sexual

PÂRLIT adj. 1. v. dogorit. 2. v. bronzat. 3. v. ofilit.

PÂRLIT adj. v. amărât, nenorocit, prăpădit.

PÂRLI vb. 1. (pop.) a pârpăli, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv. și Maram.) a pârjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. v. bronza.

PÂRLI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

PÎRLI vb. 1. (pop.) a pîrpăli, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv. și Maram.) a pîrjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) prăji, (inv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)

pîrli vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

pîrlit adj. v. AMĂRÎT. NENOROCIT. PRĂPĂDIT.

PÎRLIT adj. 1. ars, dogorit, (înv. și reg.) prigorit. (Pustiul ~ al Africii.) 2. bronzat, înnegrit, negru, prăjit, (reg.) pîrjolit. (Om ~.)

pârlít, -ă, pârliți, -te, adj. Ars, pârjolit. – Din pârli.

pârlí, pârlesc, v.t.r. A (se) arde, a (se) pârjoli. – Din scr. prljiti, bg. parlja (Scriban; DEX, MDA).

pârli, pârlesc, vb. tranz., refl. – A (se) arde, a (se) pârjoli. – Din scr. prljiti, bg. parlja (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).