10 definiții pentru «pârgar»   declinări

PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (în Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În evul mediu, în organizarea administrativă a țărilor românești) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

pârgár s. m., pl. pârgári
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRGÁR s. v. concetățean, orășean, pândar, târgoveț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂRGÁR ~i m. (în evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Membru al sfatului unui oraș sau al unui târg. /<ung. polgár
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pârgár s. m., pl. pârgári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pârgár, pârgári, s.m. (înv. și reg.) 1. concetățean; orășean, târgoveț. 2. membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg; bătrân, jurat. 3. vătășel la primărie. 4. om ușuratic, neserios. 5. flăcău care organizează programul tinerilor în sărbătorile de iarnă. 6. pândar. 7. (înv.) muncitor la ocnele de sare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pârgar m. od. consilier comunal; pl. bătrânii orașului: în orașele din Mold. erau câte 6 sau 12 pârgari sub un șoltuz, acest din urmă numit în Munt. județ. [Vechiu-sas. PÜRGER (= germ. BÜRGER), ung. POLGÁR: instituțiunea și numele de origină săsească, venită prin mijlocirea Ungurilor (cf. părcălab)].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pîrgár (pârgári), s. m. – În vechea organizare municipală, consilier; vătășel. – Var. bulgar. Germ. Bürger (‹ burgâri), prin intermediul mag. polgár (Borcea 201). Sec. XV, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pîrgár m. (ung. polgár, d. sas. purger, germ. bürger, cetățean, d. burg, cetate. V. pîrcălab). Vechĭ. Consilier comunal. (În Mold. eraŭ cîte 6 orĭ 12 și aveaŭ în capu lor un șoltuz). Pl. Bătrîniĭ orașuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink