PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÂRDÁLNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (mai ales despre copii) Care face năzbâtii; năzbâtios. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÂRDÁLNIC adj., s. v. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pârdálnic adj. m., pl. pârdálnici; f. sg. pârdálnică, pl. pârdálnice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÂRDÁLNICUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pîrdálnic (pârdálnică), adj. – 1. Blestemat, îndrăcit. – 2. (S. m.) Diavol. – Var. purdalnic. Sl. prodalĭnikŭ „vînzător”, dar probabil cu sensul existent deja în sl. de „trădător”, cf. sb. prodati „a vinde” și „a trăda”. Relația cu a pierde (Philippide, Principii, 147), cu pol. pierdel „pîrț” (Cihac, II, 246) sau cu pradă „jaf” (Tiktin; Candrea) nu e sigură.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pârdalnic, -ă pârdalnici, -e adj. afurisit, blestemat
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink