pârciuíre, pârciuíri, s.f. (reg.) tunsoare proastă (ca aceea a caprelor); pârciuială, pârciuitură.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pârciuí2, pârciuiésc, vb. IV (reg.) a tunde prost (cum tunzi caprele).
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pârciuí1, pârciuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre ierburi uscate, necosite) a da foc, a arde. 2. a arde ușor ceva cu ajutorul flăcării; a pârli.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink