pârcitúră, pârcitúri, s.f. (reg.) 1. pârcire. 2. miros caracteristic al țapilor în perioada împerecherii. 3. ființă, plantă rămasă nedezvoltată, pipernicită.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink