PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rscurt | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂNTECÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are pântece mare; burtos. 2) Care are aspect de pântece; asemănător cu pântecele. Cană ~oasă. /pântec + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂNTECÓS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. și fam.) borțos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. sg. pântecoásă, pl. pântecoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink