pângăritúră, pângăritúri, s.f. (reg.) 1. faptă urâtă. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune. 3. pângăriciune.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pângăritură, pângărituri s. f. (Reg.) Pângăriciune. ♦ Vorbă rea, faptă urâtă. – Din pângări + suf. -tură.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink