PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂNGĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pângărește; profanator. Acțiune ~oare. /a pângări + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÂNGĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. profanator, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. profanator, (rar) violator. (~ de morminte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pângăritór adj. m., s. m., pl. pângăritóri; f. sg. și pl. pângăritoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink