pângăriciúne, pângăriciúni, s.f. (înv. și reg.) 1. păcat. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune, pângăritură. 3. aliment interzis de biserică în perioada postului. 4. mâncare gătită prost, care produce scârbă. 5. om care vorbește urât, necuviincios; pângâritură. 6. persoană care mănâncă de dulce în zilele de post.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

pângăriciúne, pângăriciuni s. f. 1. (Înv.) Păcat. 2. Epitet depreciativ dat unei persoane care mănâncă de dulce în zilele de post; pângăritură. [Var.: păngăriciúne s. f.] – Din pângări + suf. -ciune.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink