PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÂNDITÓR1 adv. Pe furiș; pe neobservate; pe nesimțite; tiptil. /a pândi + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÂNDITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care pândește. Privire ~oare. /a pândi + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÂNDITÓR s. v. pândar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink