pîșén (-nă), adj. – Încrezut, înfumurat. – Var. pîșin, pășin. Sl. pyšanŭ, part. de la pyšati sę „a se înfumura” (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. pîșenie, s. f. (înv., mîndrie).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink