2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȚETIT, -Ă, oțetiți, -te, adj. 1. (Despre vinuri) Prefăcut, transformat în oțet; acrit, acru. 2. Fig. Supărat, mânios, iritat; neprietenos. – V. oțeti.
oțetit, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ețit / Pl: ~iți, ~e / E: oțeti] 1 (D. vinuri, alimente) Transformat în oțet (1) Si: acrit. 2 (Fig) Iritat. 3 (Fig) Neprietenos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚETIT, -Ă, oțetiți, -te, adj. 1. (Despre vinuri) Prefăcut, transformat în oțet; înăcrit, acru. 2. Fig. Supărat, mânios, iritat; neprietenos. – V. oțeti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OȚETIT, -Ă, oțetiți, -te, adj. 1. (Și în forma oțețit; despre vinuri) Prefăcut, transformat (sau pe cale de a se transforma) în oțet; înăcrit; acru. (Cu pronunțare regională) L-a găsit în crîșmă, bînd vin oțățit. POPA, V. 259. 2. Fig. Supărat, mînios, iritat, neprietenos. Negustorul îl privea oțețit. CAMIL PETRESCU, O. II 46. Mătușa Ruxanda își uitase glasul oțetit, muindu-l în dezmierdare, cînd i-a vorbit întîi. C. PETRESCU, R. DR. 70. – Variantă: (regional) oțețit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se acri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțeți vb. IV] – Din oțet.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚEȚI vb. IV v. oțeti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚEȚI vb. IV v. oțeti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OȚEȚI vb. IV v. oțeti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oțeti vrt [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~eți / Pzi: ~tesc / E: oțet] 1-2 (D. vinuri, alimente) A (se) transforma în oțet (1) Si: a (se) înăcri. 3-4 (Fig) (A-și ieși sau) a scoate pe cineva din sărite Si: a (se) mânia, a (se) supăra.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțeți v vz oțeti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțețit, ~ă a vz oțetit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțeți vb. IV] – Din oțet.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OȚETI, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se preface, a se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A se supăra, a se mînia, a-și ieși din sărite. (Atestat în forma oțeți) Cine să oțețește, să bea oțet să-i treacă. PANN, P. V. III 13. – Variantă; oțeți vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OȚEȚIT, -Ă adj. v. oțetit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE OȚETI mă ~esc intranz. 1) (despre vinuri) A se transforma în oțet; a deveni asemănător cu oțetul; a se înăcri. 2) fig. fam. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se șifona. /Din oțet
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oțetì v. 1. a se face acru (ca oțetul); 2. fig. a se irita. [V. oțet].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțetésc și -țésc v. tr. (d. oțet; ceh. octeti, cr. octiti se, a se acri). Prefac în oțet: căldura oțetește vinu. V. refl. Mă prefac în oțet: vinu s’a oțetit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oțeti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțetește, 3 pl. se oțetesc, imperf. 3 sg. se oțetea; conj. prez. 3 să se oțetească; ger. oțetindu-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!oțeti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se oțetește, imperf. 3 sg. se oțetea; conj. prez. 3 să se oțetească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oțeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțetesc, imperf. 3 sg. oțetea; conj. prez. 3 sg. și pl. oțetească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oțeti
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
oțetesc, -team 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OȚETIT adj. v. acrit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OȚETIT adj. acrit, acru, înăcrit, (înv. și reg.) oțetos. (Vin ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȚETI vb. v. acri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OȚETI vb. a (se) acri, a (se) înăcri. (Vinul s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
oțetit, oțetităadjectiv
-
- L-a găsit în crîșmă, bînd vin oțățit. POPA, V. 259. DLRLC
-
- 2. Iritat, mânios, neprietenos, supărat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: iritat mânios neprietenos supărat
- Negustorul îl privea oțețit. CAMIL PETRESCU, O. II 46. DLRLC
- Mătușa Ruxanda își uitase glasul oțetit, muindu-l în dezmierdare, cînd i-a vorbit întîi. C. PETRESCU, R. DR. 70. DLRLC
-
etimologie:
- oțeti DEX '98 DEX '09
oțeti, oțetescverb
- 2. A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cine să oțețește, să bea oțet să-i treacă. PANN, P. V. III 13. DLRLC
-
etimologie:
- oțet DEX '09 DEX '98