oțelit, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 142 / Pl: ~iți, ~e / E: oțeli] 1 (D. metale, obiecte de metal etc.) Întărit prin procesul de călire Si: călit, (reg) mischiat. 2 (Rar) De oțel (1). 3 Cu aspect, cu strălucire de oțel (1) Si: (rar) oțeliu. 4 (Fig) Fortificat. 5 (Fig) Încercat. 6 (Reg) Beat.

OȚELIT, -Ă, oțetiți, -te, adj. 1. (Despre metale, obiecte de metal etc.) întărit prin călire; p. ext. călit¹ (1). Toporul mi-i vrăjit, Cu tăiușul oțelit. ALECSANDRI, P. P. 42. A lor zale-oțelite Cu pumnul le turtesc. NEGRUZZI, S. N. 73. ♦ Cu aspect, cu strălucire de oțel; oțeliu. Într-o parte, zidul îmbrăcat în codri se știrbea. ca să lase... undele oțelite ale Iablanicioarei. GALACTION, O. I 154. Luna-l privește cu ochi oțelit. MACEDONSKI, O. I 140. 2. Fig. Întărit, fortificat, încercat, călit¹ (2). Neliniștea, înaintea necunoscutului ce-l aștepta, îi deschidea o noapte mare, în fața căreia inima cea mai oțelită bate cu teamă. SADOVEANU, O. I 252. Au brațe oțelite și pumni au voinicești. BELDICEANU, P. 62. Eroica-i cercare deodată s-a lovit Și frînt ca de o stîncă, de pieptul oțelit Al dușmanului Tomșa! ALECSANDRI, T. II 175.

oțelit a. 1. întărit prin adăogarea oțelului; 2. fig. tare ca oțelul: zimbrul cu coarne oțelite AL. sunetul oțelit al glasului, inimă oțelită OD.; 3. fam. beat.

oțelít, -ă adj. Care are oțel la capăt: suliță oțelită. Fig. Întărit: inimă, mînă oțelită. Iron. Beat: s’a întors oțelit de la ospăț.

oțeli [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: oțel] 1 vt A mări prin călire duritatea suprafeței unei piese metalice Si: a căli. 2 vt A căptuși un obiect cu oțel. 3 vr A căpăta culoarea gri-albăstruie a oțelului. 4 vt (Fig) A întări. 5 vr (Reg; fig) A se îmbăta. 6 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se supăra. 7 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se înfuria.

OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea suprafeței unei piese metalice prin călire; a căli¹ Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75. ♦ A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel. ♦ A mări duritatea unei piese prin cimentare. 2. Tranz. Fig. A întări, a fortifica, a căli¹ (2). Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63. ◊ Refl. Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor. 3. Refl. Fig. (Regional) A se ameți cu băutură, a se îmbăta. Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59.

A SE OȚELI mă ~esc intranz. A deveni puternic și rezistent (prin adaptarea la diverse greutăți); a se căli. /Din oțel

A OȚELI ~esc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur și rezistent supunând unei operații consecutive de încălzire puternică și de răcire bruscă; a căli. 2) A face să se oțelească. /Din oțel

oțelì v. 1. a muia oțelul sau fierul roșu în apă spre a se face mai tare; 2. fig. a întări; 3. fam. a se îmbăta.

oțelésc v. tr. (d. oțel; ceh. oceliti, d. ocel, oțel). Prefac feru în oțel călindu-l. Lipesc oțel la fer: oțelesc o sabie. Fig. Întăresc: îmĭ oțelesc inima și brațu pentru apărarea patriiĭ. V. refl. Mă întăresc: mă oțelesc în luptă. Iron. Beaŭ vin, trag la măsea.

oțeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, 3 sg. oțelește, imperf. 1 oțeleam; conj. prez. 1 sg. să oțelesc, 3 să oțelească

oțeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, imperf. 3 sg. oțelea; conj. prez. 3 să oțelească

oțeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, imperf. 3 sg. oțelea; conj. prez. 3 sg. și pl. oțelească

OȚELIT adj. v. călit.

OȚELIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, fortificat, îmbătat, întărit, turmentat.

oțelit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. FORTIFICAT. ÎMBĂTAT. ÎNTĂRIT. TURMENTAT.

OȚELIT adj. (TEHN.) călit, (pop.) iuțit. (Metal ~.)

OȚELI vb. 1. v. căli. 2. a căli, (reg.) a pânzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.)

OȚELI vb. v. ameți, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.

oțeli vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA.

OȚELI vb. (TEHN.) 1. a căli, (pop) a iuți. (A ~ oțelul.) 2. a căli, (reg.) a pînzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.)