2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚELIRE, oțeliri, s. f. Acțiunea de a (se) oțeli și rezultatul ei; fortificare, călire. – V. oțeli.

OȚELIRE, oțeliri, s. f. Acțiunea de a (se) oțeli și rezultatul ei; fortificare, călire. – V. oțeli.

oțelire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: oțeli] 1 Mărire a durității unei suprafețe metalice Si: călire. 2 (Fig) Fortificare.

OȚELIRE s. f. Acțiunea de a (se) oțeli; călire, fortificare. Istoria făuririi și oțelirii P.C.U.S. este istoria luptei necruțătoare desfășurate de Lenin și bolșevicii uniți în jurul său împotriva oportunismului. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 37.

OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel.

OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel.

oțeli [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: oțel] 1 vt A mări prin călire duritatea suprafeței unei piese metalice Si: a căli. 2 vt A căptuși un obiect cu oțel. 3 vr A căpăta culoarea gri-albăstruie a oțelului. 4 vt (Fig) A întări. 5 vr (Reg; fig) A se îmbăta. 6 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se supăra. 7 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se înfuria.

OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea suprafeței unei piese metalice prin călire; a căli1 Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75. ♦ A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel. ♦ A mări duritatea unei piese prin cimentare. 2. Tranz. Fig. A întări, a fortifica, a căli1 (2). Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63. ◊ Refl. Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor. 3. Refl. Fig. (Regional) A se ameți cu băutură, a se îmbăta. Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59.

A OȚELI ~esc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur și rezistent supunând unei operații consecutive de încălzire puternică și de răcire bruscă; a căli. 2) A face să se oțelească. /Din oțel

A SE OȚELI mă ~esc intranz. A deveni puternic și rezistent (prin adaptarea la diverse greutăți); a se căli. /Din oțel

oțelì v. 1. a muia oțelul sau fierul roșu în apă spre a se face mai tare; 2. fig. a întări; 3. fam. a se îmbăta.

oțelésc v. tr. (d. oțel; ceh. oceliti, d. ocel, oțel). Prefac feru în oțel călindu-l. Lipesc oțel la fer: oțelesc o sabie. Fig. Întăresc: îmĭ oțelesc inima și brațu pentru apărarea patriiĭ. V. refl. Mă întăresc: mă oțelesc în luptă. Iron. Beaŭ vin, trag la măsea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oțelire s. f., g.-d. art. oțelirii; pl. oțeliri

oțelire s. f., g.-d. art. oțelirii; pl. oțeliri

oțelire s. f., g.-d. art. oțelirii; pl. oțeliri

oțeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, 3 sg. oțelește, imperf. 1 oțeleam; conj. prez. 1 sg. să oțelesc, 3 să oțelească

oțeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, imperf. 3 sg. oțelea; conj. prez. 3 oțelească

oțeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, imperf. 3 sg. oțelea; conj. prez. 3 sg. și pl. oțelească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OȚELIRE s. (TEHN.) călire, călit, (pop.) iuțire. (~ fierului.)

OȚELIRE s. v. fortificare, întărire.

OȚELIRE s. (TEHN.) călire, călit, (pop.) iuțire. (~ fierului.)

oțelire s. v. FORTIFICARE. ÎNTĂRIRE.

OȚELI vb. v. ameți, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.

OȚELI vb. 1. v. căli. 2. a căli, (reg.) a pânzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.)

oțeli vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA.

OȚELI vb. (TEHN.) 1. a căli, (pop) a iuți. (A ~ oțelul.) 2. a căli, (reg.) a pînzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.)

Intrare: oțelire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțelire
  • oțelirea
plural
  • oțeliri
  • oțelirile
genitiv-dativ singular
  • oțeliri
  • oțelirii
plural
  • oțeliri
  • oțelirilor
vocativ singular
plural
Intrare: oțeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oțeli
  • oțelire
  • oțelit
  • oțelitu‑
  • oțelind
  • oțelindu‑
singular plural
  • oțelește
  • oțeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oțelesc
(să)
  • oțelesc
  • oțeleam
  • oțelii
  • oțelisem
a II-a (tu)
  • oțelești
(să)
  • oțelești
  • oțeleai
  • oțeliși
  • oțeliseși
a III-a (el, ea)
  • oțelește
(să)
  • oțelească
  • oțelea
  • oțeli
  • oțelise
plural I (noi)
  • oțelim
(să)
  • oțelim
  • oțeleam
  • oțelirăm
  • oțeliserăm
  • oțelisem
a II-a (voi)
  • oțeliți
(să)
  • oțeliți
  • oțeleați
  • oțelirăți
  • oțeliserăți
  • oțeliseți
a III-a (ei, ele)
  • oțelesc
(să)
  • oțelească
  • oțeleau
  • oțeli
  • oțeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oțelire, oțelirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) oțeli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Istoria făuririi și oțelirii P.C.U.S. este istoria luptei necruțătoare desfășurate de Lenin și bolșevicii uniți în jurul său împotriva oportunismului. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 37. DLRLC
etimologie:
  • vezi oțeli DEX '98 DEX '09

oțeli, oțelescverb

  • 1. tranzitiv A mări duritatea unei piese metalice prin călire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75. DLRLC
    • 1.1. A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel. DLRLC
    • 1.2. A mări duritatea unei piese prin cimentare. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63. DLRLC
    • format_quote Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor. DLRLC
  • 3. reflexiv regional A se ameți de băutură, a se îmbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbăta
    • format_quote Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59. DLRLC
etimologie:
  • oțel DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.