8 definiții pentru oțapoc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oțapoc sn [At: N. TEST. (1648), 75r/12 / V: (reg) oțăp~, aț~, ~op / Pl: ? / E: ns cf slv оцѣпити сѧ] (Înv) Așchie.

oțapóc n., pl. oace (vsl. *ot-cĭepokŭ, d. cĭepati, a despica; rut. otcúpok, rus. oščépok, ceh. océpek. V. țeapă). Vechĭ. Așchie, țeapcă. – Și aț-.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OȚAPOC s. v. așchie, surcea, surcică, țandără.

oțapoc s. v. AȘCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ȚANDĂRĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oțapoc (-oace), s. n. – Așchie, țandără. Rut. otcupok, rus. oščepok (Tiktin), din sl. cepati „a împărți”. Sec. XVII, înv.

Intrare: oțapoc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțapoc
  • oțapocul
  • oțapocu‑
plural
  • oțapoace
  • oțapoacele
genitiv-dativ singular
  • oțapoc
  • oțapocului
plural
  • oțapoace
  • oțapoacelor
vocativ singular
plural
oțapop
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oțăpoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)