3 definiții pentru oștitură
Explicative DEX
oștitură sf [At: (cca 1650-1675) GCR I, 228/35 / Pl: ~ri / E: oști + -tură] (Înv) Armată.
oștitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Rînduĭală de luptă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
oștitură, oștituri, s.f. (înv.) rânduială de luptă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: oștitură
oștitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||