2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OȘTIRE, oștiri, s. f. (Înv. și pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști.
oștire sf [At: URECHE, ap. LET. I, 120/12 / Pl: ~ri / E: oști] 1 (Înv) Expediție militară Si: campanie, oștit1 (1), război. 2 Asediu. 3 Armată. 4 (Fig) Mulțime. 5 Serviciu militar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȘTIRE, oștiri, s. f. (Pop.) Armată, oaste, oștime. – V. oști.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OȘTIRE, oștiri, s. f. (Învechit și arhaizant) Armată, oaste. L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea cheamă. EMINESCU, O. I 32. Istoria zice, la începutul biografiei lui Mihai Viteazul, că el, ca ban al Craiovei, avea o oștire deosebită. BĂLCESCU, O. I 14. Sînt plini munții de oștire, sună zalele de fier. ALEXANDRESCU, M. 21. ◊ Fig. Să cobor stelele ceriului și întinderea albă, ca să se asemene cu oștiri de flori de aur și argint. EMINESCU, N. 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OȘTIRE ~i f. pop. Totalitate a forțelor armate ale unei țări; oaste; armată. /v. a se oști
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oștire f. armată. [V. oaste].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oștíre f. (d. oștesc). Vechĭ. Expedițiune militară. Azĭ. Oaste.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȘTI, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȘTI, oștesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv. și pop.) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
oșta2 v vz oști
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oști [At: PALIA (1581), 208/1 / V: (rar; cscj) ~ta / Pzi: ~tesc / E: oaste1] (Înv) 1 vi A face serviciul militar. 2-3 vri (Udp „asupra”, „împotriva”, „cu”) A purta război Si: a (se) lupta, a (se) război. 4-5 vri (Fig) A se strădui să învingă un obstacol. 6 vri Fig A combate o idee sau o atitudine greșită. 7 vt A învinge în luptă. 8 vt (Rar) A asedia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȘTI, oștesc, vb. IV. Refl. (Învechit și arhaizant) A se lupta, a se război, a se bate în război. Eu mă duc între oștenii mei, zise cu glas grav aga... Eu mă închin și mă oștesc și mănînc cu ei. SADOVEANU, O. VII 17. Vizirul se oști împotriva Comornului, cu nădejdea sigură de a înainta în curînd spre Viena. BĂLCESCU, O. II 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE OȘTI mă ~esc intranz. înv. A fi în stare de război (unul cu altul); a purta război (unul cu altul); a se război; a lupta. /Din oaste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oștì v. a se lupta. [V. oaste].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oștésc v. tr. (d. oaste). Vechĭ. Combat. V. intr. Servesc ca ostaș, militez: a oștit mulțĭ anĭ. A oști peste cineva, asupra (N. Cost. 2, 34) saŭ în potriva cuĭva, a milita, a duce războĭ. V. refl. Mă lupt: de să va oști asupra mea oaste (Dos.), a să oști în potriva cuĭva, cu cineva. V. înglotez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oștire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștirii; pl. oștiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oștire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. oștirii; pl. oștiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oștire s. f., g.-d. art. oștirii; pl. oștiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oști (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștesc, 3 sg. oștește, imperf. 1 oșteam; conj. prez. 1 sg. să oștesc, 3 să oștească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oști (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștesc, imperf. 3 sg. oștea; conj. prez. 3 să oștească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oștesc, imperf. 3 sg. oștea; conj. prez. 3 sg. și pl. oștească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OȘTIRE s. v. conflict, război.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OȘTIRE s. v. armată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OȘTIRE s. (MIL.) armată, oaste, putere, trupe (pl.), (înv. și reg.) armadă, șirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Oraș cucerit de ~ dușmană.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oștire s. v. CONFLICT. RĂZBOI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȘTI vb. v. bate, lupta, război.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oști vb. v. BATE. LUPTA. RĂZBOI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
oștire, oștirisubstantiv feminin
-
- L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea cheamă. EMINESCU, O. I 32. DLRLC
- Istoria zice, la începutul biografiei lui Mihai Viteazul, că el, ca ban al Craiovei, avea o oștire deosebită. BĂLCESCU, O. I 14. DLRLC
- Sînt plini munții de oștire, sună zalele de fier. ALEXANDRESCU, M. 21. DLRLC
- Să cobor stelele ceriului și întinderea albă, ca să se asemene cu oștiri de flori de aur și argint. EMINESCU, N. 59. DLRLC
-
etimologie:
- oști DEX '98 DEX '09
oști, oștescverb
etimologie:
- oaste DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eu mă duc între oștenii mei, zise cu glas grav aga... Eu mă închin și mă oștesc și mănînc cu ei. SADOVEANU, O. VII 17. DLRLC
- Vizirul se oști împotriva Comornului, cu nădejdea sigură de a înainta în curînd spre Viena. BĂLCESCU, O. II 40. DLRLC
-