3 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oșeni vr [At: I. CR. VIII, 344 / V: (reg) oșina / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mun; Olt) 1 (D. dureri, suferințe etc.) A se alina. 2 (D. epidemii) A înceta.
OȘEAN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. 2. Adj. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oșean, ~ă [At: BÎRLEA, C. P. 293 / Pl: ~eni / E: Oaș + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) (care locuiește în Țara Oașului sau) care este originară de acolo.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oșina v vz oșeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OȘEAN, -Ă, oșeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în Țara Oașului. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din Țara Oașului. – Oaș (n. pr.) + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oșean (desp. -șean) adj. m., s. m., pl. oșeni; adj. f. oșeană, pl. oșene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oșean (-șean) adj. m., s. m., pl. oșeni; adj. f. oșeană, pl. oșene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oșean s. m., adj. m. (sil. -șean), pl. oșeni; f. sg. oșeană, pl. oșene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
oșeni, oșenesc, vb. IV (reg.) a se alina (o durere), a se stinge, a dispărea (o molimă).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: o-șean
adjectiv (A19) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: o-șean
substantiv masculin (M21) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
oșean, oșenisubstantiv masculin oșean, oșeanăadjectiv
- 1. Persoană originară sau locuitor din Țara Oașului. DEX '09 DEX '98
- 2. Care aparține Țării Oașului sau la oșeni (1.), privitor la Țara Oașului ori la oșeni. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Oaș + sufix -ean. DEX '09 DEX '98