6 definiții pentru oșeancă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȘEANCĂ, oșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că.

oșeancă [At: BÎRLEA, C. P. 293 / Pl: ~ence / E: oșean + -că] 1-2 sf Femeie (care locuiește în Țara Oașului sau) care este originară de acolo.

OȘEANCĂ, oșence, s. f. Femeie născută și crescută în Țara Oașului. ♦ Locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oșeancă (desp. -șean-) s. f., g.-d. art. encei; pl. ence

oșeancă (-șean-) s. f., g.-d. art. encei; pl. ence

oșeancă s. f. (sil. -șean-), g.-d. art. encei; pl. ence

Intrare: oșeancă
  • silabație: o-șean-că info
substantiv feminin (F28)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oșeancă
  • oșeanca
plural
  • ence
  • encele
genitiv-dativ singular
  • ence
  • encei
plural
  • ence
  • encelor
vocativ singular
  • oșeancă
  • oșeanco
plural
  • encelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oșeancă, oșencesubstantiv feminin

  • 1. Femeie originară sau locuitoare din Țara Oașului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Oșean + sufix -că. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.