ozenist, -ă s. m. f. ◊ „Ozeniștii din Văleni. Zvonul că la Vălenii de Munte ar fi fost zărit, cu câteva luni în urmă, un O.Z.N., a stârnit mare emoție și un viu interes în rândul populației din oraș, dar mai ales printre școlari. Ei au hotărât, nici mai mult nici mai puțin, să înființeze un cerc O.Z.N. Micii cercetători nu-și propun să caute pe cer «farfurii zburătoare», ci studiază de zor astronautica.” Sc. 15 V 74 p. 2 (din OZN + ist)