OXITÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre cuvinte sau despre forme gramaticale) Care poartă accentul pe ultima silabă. /<fr. oxyton
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OXITÓN, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) accentuat pe ultima silabă. [< fr. oxyton, cf. gr. oxytonos < oxys – ascuțit. tonos – accent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OXITÓN, -Ă adj., s. n. (cuvânt) accentuat pe ultima silabă. (< fr. oxyton)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OXITÓN, oxitoane, s. n. Cuvânt care are accentul pe ultima silabă. – Fr. oxyton (<gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

oxitón adj. n., f. oxitónă; pl. n. și f. oxitóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oxitón s. n., pl. oxitóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink