OXIMORÓN, oximoroane, s. n. Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. – Din fr. oxymoron.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de cata | Greșeală de tipar | Permalink

OXIMORÓN ~e n. Figură de stil constând în exprimarea unei ironii sau a unui adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. /<fr. oxymoron
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

OXIMORÓN s. n. figură de stil constând în a îmbina două cuvinte în aparență contradictorii, incompatibile, pentru a da expresiei un caracter usturător. (< fr., gr. oxymoron)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparență contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neașteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deștept, moros – prost].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

oximorón s. n., pl. oximoroáne
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink