oxigenare sf [At: MAN. SĂNĂT. 224/2 / V: (iuz) ossi~ / Pl: ~nări / E: oxigena] 1 (Chm; rar) Combinare cu oxigenul. 2 (Med; d. sânge) Încărcare cu oxigen prin combinarea cu hemoglobina redusă din globulele roșii. 3 Decolorare a părului prin tratare cu apă oxigenată. 4 Albire a textilelor prin tratare cu apă oxigenată. corectat(ă)

OXIGENARE, oxigenări, s. f. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei.

OXIGENARE s.f. Acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei. [< oxigena].

ossigenare sf vz oxigenare

oxigena [At: BARASCH, I. N. 231 / Pzi: ~nez / E: fr oxygéner] 1 vr (D. substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2 vr (Med; d. sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina redusă din globulele roșii. 3 vt A decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. 4 vt A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. corectat(ă)

OXIGENA, oxigenez, vb. I. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. ◊ Tranz. (Cu privire la păr) A decolora prin acțiunea apei oxigenate. Ți-ai oxigenat părul? CAMIL PETRESCU, U. N. 136. ◊ Tranz. (Cu privire la textile) A albi prin tratare cu apă oxigenată.

OXIGENA vb. I. refl. A se combina cu oxigenul. ♦ tr., refl. A(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. ♦ tr. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. [Cf. fr. oxygéner].

OXIGENA vb. I. refl. 1. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. II. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. (< fr. oxygéner)

A SE OXIGENA pers. 3 se ~ează intranz. 1) chim. A se combina cu oxigenul; a se oxida. 2) med. (despre sânge) A se încărca cu oxigen din aerul inspirat în plămâni. /<fr. oxygéner

A OXIGENA ~ez tranz. 1) (părul, țesături etc.) A decolora prin tratare cu perhidrol. 2) A face să se oxigeneze. /<fr. oxygéner

oxigenà v. a (se) combina cu oxigenul.

*oxigenéz v. tr. (d. oxigen). Amestec cu oxigen: apă oxigenată.

oxigenare s. f., g.-d. art. oxigenării; pl. oxigenări

oxigenare s. f., g.-d. art. oxigenării; pl. oxigenări

oxigenare s. f., g.-d. art. oxigenării; pl. oxigenări

oxigena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oxigenez, 3 oxigenează; conj. prez. 1 sg. să oxigenez, 3 să oxigeneze

oxigena (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigenează

oxigena vb., ind. prez. 1 sg. oxigenez, 3 sg. și pl. oxigenează

OXIGENARE s. v. hematoză.

OXIGENARE s. (FIZIOL.) hematoză, (înv.) oxidație. (~ sîngelui.)

OXIGENA vb. (FIZIOL.) (înv.) a (se) oxida. (Sângele se ~.)

OXIGENA vb. (FIZIOL.) (înv.) a (se) oxida. (Sîngele se ~.)