OXIDATÍV, -Ă, oxidativi, -e, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida. 2. (Biol.) Care influențează arderile din organism; oxidant (2). – Oxida + suf. -tiv.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a oxida; cu ajutorul căruia se face oxidarea. 2) biol. Care stimulează procesele de ardere din organismele vii; oxidant. /a oxida + suf. ~tiv
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDATÍV, -Ă adj. 1. Care poate oxida; oxidant. 2. Care influențează arderile din organism. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDATÍV, -Ă adj. care produce oxidare. (< germ. oxidativ)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oxidatív adj. m., pl. oxidatívi; f. sg. oxidatívă, pl. oxidatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink