OXIDÁT, -Ă, oxidați, -te, adj. (Despre metale) Care a suferit procesul de oxidare. – V. oxida.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDÁT adj. (CHIM.) ruginit, (înv. și pop.) ruginos, (pop.) coclit. (Metal ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A OXIDÁ ~éz tranz. A face să se oxideze. /<fr. oxyder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OXIDÁ pers.3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra în reacție cu alte substanțe, cedând electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDÁ vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OXIDÁ vb. v. oxigena.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. și pl. oxideáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink