2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OXIDANT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant.

oxidant, ~ă [At: MARIN, PR. I, 110/8 / Pl: ~nți, ~e / E: fr oxydant] 1-4 sm[1], a (Substanță) care are proprietatea de a oxida (1, 3). 5 a Care favorizează oxidarea. 6 a (Med) Oxidativ. corectat(ă)

  1. În original, tipărit greșit: sn LauraGellner

OXIDANT, -Ă, oxidanți, -te, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida, care produce oxidare. ♦ (Substantivat, m.) Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant.

OXIDANT, -Ă, oxidanți, -te, adj. Care are proprietatea de a oxida, care produce oxidare. ♦ (Substantivat, m.) Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare. Ozonul este unul dintre cei mai puternici oxidanți.

OXIDANT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care are proprietatea de a oxida. 2. Oxidativ. [Cf. fr. oxydant].

OXIDANT, -Ă adj., s. m. (substanță) care poate provoca o oxidare. (< fr. oxydant)

OXIDANT ~tă (~ți, ~te) și substantival v. OXIDATIV. /<fr. oxydant

*oxidánt, -ă adj. și s. (fr. oxydant). Chim. Care oxidează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oxidant1 adj. m., pl. oxidanți; f. oxidantă, pl. oxidante

oxidant2 s. m., pl. oxidanți

oxidant1 adj. m., pl. oxidanți; f. oxidantă, pl. oxidante

oxidant adj. m., pl. oxidanți; f. sg. oxidantă, pl. oxidante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: oxidant (adj.)
oxidant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oxidant
  • oxidantul
  • oxidantu‑
  • oxidantă
  • oxidanta
plural
  • oxidanți
  • oxidanții
  • oxidante
  • oxidantele
genitiv-dativ singular
  • oxidant
  • oxidantului
  • oxidante
  • oxidantei
plural
  • oxidanți
  • oxidanților
  • oxidante
  • oxidantelor
vocativ singular
plural
Intrare: oxidant (s.m.)
oxidant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oxidant
  • oxidantul
  • oxidantu‑
plural
  • oxidanți
  • oxidanții
genitiv-dativ singular
  • oxidant
  • oxidantului
plural
  • oxidanți
  • oxidanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oxidant, oxidantăadjectiv

etimologie:

oxidant, oxidanțisubstantiv masculin

  • 1. Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ozonul este unul dintre cei mai puternici oxidanți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.