oxford sns [At: DN³ / E: fr oxford] 1 Țesătură de bumbac sau de lână în carouri din fibre colorate. 2 Rasă de oi care dau o bună producție de carne.

OXFORD s.n. 1. Țesătură de bumbac sau de lînă în carouri din fire colorate. 2. Rasă de oi care dau o bună producție de carne. [< fr. oxford, cf. Oxford – oraș în Anglia].

OXFORD s. n. 1. țesătură de bumbac sau de lână în carouri, din fire colorate. 2. rasă de oi pentru producție de carne. (< engl. oxford)

oxford n. un fel de pânză sau țesătură de bumbac.

Oxford n. oraș în Anglia cu o Universitate celebră: 57.800 loc.

*óxford n., pl. urĭ (d. Oxford, un oraș în Anglia). Pînză de bumbac vărgată saŭ cadrilată.

OXFORD [óksfəd], oraș în Marea Britanie (Anglia), situat la confl. Tamisei cu râul Cherwell, la 84 km NV de Londra; 118,7 mii loc. (1991). Ind. metalurgică, de constr. aeronautice, de automobile și de aparataj electrotehnic. Fabrică de mobilă și hârtie. Tipografii. Sediul Universității cu același nume (1168) și al mai multor colegii universitare (University College 1249, Balliol 1263, Merton 1264, New College 1379, Magdalen 1458 ș.a.). Muzeul Ashmolean (1683). Teatrul Sheldonian (1662-1669). Biblioteca Bodleiană (fondată 1602-1603 de sir Thomas Bodley). Observator astronomic. Grădină botanică. Monumente: catedrala Sf. Frideswide a colegiului Christ Church (1170-1180, completată în 1225, cu un turn și cu construcții adiacente ridicate în anii 1525-1546); capela Colegiului Merton (1276); capela Colegiului Magdalen (1475-1481); capela Colegiului Lincoln (sec. 17); Redcliffe Camera (1739-1749). Menționat documentar în 912, orașul s-a dezvoltat în jurul universității. – Proviziunile de la O., program de revendicări prin care marii seniori impuneau regelui (1258) crearea unui „consiliu de 15” cu drept de veto asupra hotărârilor regale, alegerea cancelarului și a altor mari demnitari, precum și obligația tuturor să depună jurământ de loialitate față de aceste „Proviziuni”. Regele le-a anulat în 1266. Mișcările religioase de la O. 1. Mișcare religioasă, în prima parte a a sec. 19, în sânul anglicanismului, marcată de ideologia conservatoare romantică ce a dus la renașterea și reformarea Bisericii anglicane în raport cu religia catolică. Principalul exponent: John Henry Newman. 2. Mișcare religioasă întemeiată de Fr. Buchman, în 1921, cu un pronunțat caracter moralizator, propovăduind pocăința și conlucrarea socială. Școala analitică de la O., curent filozofic britanic inițiat de G.E. Moore, după al Doilea Război Mondial, care teoretiza filozofia ca analiză a limbajului comun, sub influența lui L.J.J. Wittgenstein. Reprezentanți de seamă: G. Ryle, J.L. Austin, P. f. Strawson, R.M. Hare.

OXFORD UNIVERSITY PRESS [óksfəd ju:nivə:siti pres], casă editorială britanică care și-a început activitatea la Oxford (1585).