OXALIC, oxalici, adj. (În sintagma) Acid oxalic = substanță solidă, albă, cristalizată, toxică, solubilă în apă, folosită ca mordant în vopsitorie, la fabricarea cernelii, la scoaterea petelor de rugină, de cerneală etc. – Din fr. oxalique.

oxalic am [At: BARCIANU / Pl: ~ici / E: fr oxalique] (Îs) Acid ~ Substanță albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuințată în vopsitorie, la fabricarea cernelii, în tăbăcărie etc.

OXALIC adj. (În sintagma) Acid oxalic = substanță solidă, albă, cristalizată, toxică, solubilă în apă, întrebuințată ca mordant în vopsitorie, la fabricarea cernelii, la scoaterea petelor de rugină, de cerneală etc. – Din fr. oxalique.

OXALIC, oxalici, adj. m. (Numai în exp r.) Acid oxalic = substanță solidă, albă, cristalizată, solubilă în apă, otrăvitoare; se întrebuințează în vopsitorie, la fabricarea cernelii etc.

OXALIC adj.m. Acid oxalic = substanță solidă, albă, cristalizată, solubilă în apă și foarte toxică. [< fr. oxalique].

OXALIC, -Ă adj. extras din măcriș. ♦ acid ~ = substanță solidă, albă, cristalizată, foarte toxică, folosită în vopsitorie, în tăbăcărie etc. (< fr. oxalique)

OXALIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ substanță solidă toxică, solubilă în apă, folosită ca decolorant și ca mordant. /<fr. oxalique

*oxálic, -ă adj. (ca și oxalat). Chim. Acid oxalic (C₂ O₄ H₂), extras din macriș (óxalis acetósa) orĭ din ĭască (bolétus igniárius).

!oxalic adj. m., pl. oxalici (calculi ~); f. oxalică (litiază ~), pl. oxalice

oxalic adj. m., pl. oxalici

oxalic adj. m., pl. oxalici; f. sg. oxalică, pl. oxalice