ovulație sf [At: DN³ / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ovulation] Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur, apt de a fi fecundat, din ovar.

OVULAȚIE s.f. Eliminare periodică a ovulului matur din ovar. [Gen. -iei, var. ovulațiune s.f. / < fr. ovulation].

OVULAȚIE s. f. eliminare periodică a ovulului matur din ovar. (< fr. ovulation)

OVULAȚIE ~i f. biol. Proces de eliminare din ovar a ovulului apt pentru fecundare. [G.-D. ovulației] /<fr. ovulation

ovulațiune sf vz ovulație

OVULAȚIUNE s.f. v. ovulație.

ovulație (desp. -ți-e) s. f., art. ovulația (desp. -ți-a), g.-d. art. ovulației; pl. ovulații, art. ovulațiile (desp. -ți-i-)

ovulație (-ți-e) s. f., art. ovulația (-ți-a), g.-d. art. ovulației; pl. ovulații, art. ovulațiile (-ți-i-)

ovulație s. f. (sil. -ți-e), art. ovulația (sil. -ți-a), g.-d. art. ovulației; pl. ovulații, art. ovulațiile (sil. -ți-i-)

OVULÁȚIE (< fr.) s. f. Eliminare din ovar a ovulului matur (apt de a fi fecundat). O. are caracter ritmic; la femeie are loc aproximativ în a 14-a zi de la începerea ciclului menstrual.