ovogeneză sf [At: DN³ / E: fr ovogenèse] Proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din ovar.

OVOGENEZĂ s.f. Oogeneză. [< fr. ovogenèse, cf. lat. ovum – ou, gr. genesis – naștere].

OVOGENEZĂ s. f. oogeneză. (< fr. ovogenèse)

ovogeneză s. f., g.-d. art. ovogenezei

ovogeneză s. f., g.-d. art. ovogenezei

ovogeneză s. f., g.-d. art. ovogenezei

OVOGENEZĂ s. v. oogeneză.

OVO- „ou, ovul, oval, ovular”. ◊ L. ovum „ou” > fr. ovo-, engl. id., it. id. > rom. ovo-. □ ~centru (v. -centru), s. n., centru divizionar al celulei-ou; ~cit (v. -cit), s. n., celulă sexuală femelă în curs de maturație, la animale; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a ovulelor la animale; ~gon (v. -gon₁), s. n., cavitate în care se formează oosfera, specifică talofitelor; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă cu care începe procesul de ovogeneză; ~id (v. -id), adj., oviform*; sin. ovoidal; ~mucoid (v. muco-, v. -id), s. n., glucoproteidă din grupa mucinoizilor, cu structură analoagă mucinelor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă a oului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se urmărește dezvoltarea embrionului în timpul incubației.