ovo- [At: DN³ / V: ovi- / E: fr, it ovo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) ou.

OVO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ou”. [Var. ovi-. / < fr., it. ovo-, cf. lat. ovum].

OV(O)-/OVI- elem. „ou”, „ovul, ovular”. (< fr. ov/o/-, -ovi-, cf. lat. ovum)

OVO- elem. ov(o)-.

ovi- ec vz ovo-

OVI- v. ovo-.

AB OVO loc. adv. de la începutul începuturilor. (< lat. ab ovo, de la ou)

OVI- elem. ov(o)-.

OVO- „ou, ovul, oval, ovular”. ◊ L. ovum „ou” > fr. ovo-, engl. id., it. id. > rom. ovo-. □ ~centru (v. -centru), s. n., centru divizionar al celulei-ou; ~cit (v. -cit), s. n., celulă sexuală femelă în curs de maturație, la animale; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a ovulelor la animale; ~gon (v. -gon₁), s. n., cavitate în care se formează oosfera, specifică talofitelor; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă cu care începe procesul de ovogeneză; ~id (v. -id), adj., oviform*; sin. ovoidal; ~mucoid (v. muco-, v. -id), s. n., glucoproteidă din grupa mucinoizilor, cu structură analoagă mucinelor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă a oului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se urmărește dezvoltarea embrionului în timpul incubației.

OVI- „ou, ovul, ovular”. ◊ L. ovum „ou” > fr. ovi-, it. id., engl. id. > rom. ovi-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (produs chimic) care distruge ouăle de insecte; ~fer (v. -fer), adj., care conține ovule; ~form (v. -form), adj., în formă de ou; sin. ovoid; ~gen (v. -gen₂), adj., care produce ouă; ~par (v. -par), adj., s. n. pl., 1. adj., s. n. pl., (Animale) care se înmulțesc prin ouă. 2. adj., (Despre plante) Care se înmulțesc prin semințe.

Ab ovo (lat. „De la ou”, adică de la naștere, de la început) – Horațiu, Arta poetică, vers 147. Poetul latin îl laudă pe Homer că în Iliada a început povestea războiului Troiei de la minia lui Ahile și nu ab ovo, adică de la nașterea frumoasei Elena, care – pretinde legenda – s-a născut din oul Ledei. Horațiu a întîlnit expresia în graiul poporului, căci latinii, cînd voiau să spună „să începem cu începutul”, sau – cum zicem noi astăzi – „s-o luăm de la A”, foloseau formula ab ovo. LIT.