OULÉȚ, oulețe, s. n. (Rar) Oușor (1). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OULÉȚ s. oușor, (reg.) ouț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ouléț s. n., pl. ouléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink