OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OÚȚ s. v. ouleț, oușor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oúț s. n., pl. oúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink