opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otânjit, ~ă a vz otincit

OTÂNJI, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

OTÂNJI, otânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi tare pe cineva; a bate. – Et. nec.

otânci2 v vz otânji

otâncit, ~ă a vz otincit

otânji vt [At: CREANGĂ, A. 107 / V: (reg) otingi, ~nci / Pzi: ~jesc / E: nct] (Reg) A lovi tare pe cineva cu o nuia, cu o bâtă etc. Si: a bate, a (pfm) cotonogi.

otincit, ~ă [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 34 / V: (reg) otân~, otânjit / Pl: ~ciți, ~e / E: otinci1] (Reg) 1 a (D. firele de la războiul de țesut) Înnădit. 2 a (D. boi; îf otâncit) Care trage o greutate mai mare Si: împovărat. 3 av (Pad oticni) Cu întreruperi Si: sacadat.

otingi v vz otânji

OTÎNJI, otînjesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A lovi tare; a bate. V. cotonogi. N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136. Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107.

A OTÂNJI ~esc tranz. pop. A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.). /Orig. nec.

otânjì v. Mold. a ologi în bătaie: acuș te oiu otânji cu ceva CR. [Cf. otinci, a se obosi = slav. OTĬNĬČATI, a se extenua].

cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc și cotropesc). Vest. Acoper, învălesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lăsat casa? – Goală, cu ușile deschise. Barem să nu le spargă de vor s’o cotropească (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Și -oșesc scotocesc (Vc.); cotîrcesc, învălesc (Gorj), otînjesc (Arg.).

otînjésc v. tr. (var. din otîncesc supt infl. luĭ tînjesc). Mold. Trans. Olt. Iron. Lovesc răŭ cu ceva peste șale saŭ aĭurea: la otînjit c’un cĭomag. – În Munt. otîncesc, în Mold. nord. și tăunjesc și tăuzesc (cp. cu tăujer).

tăunjésc și tăuzésc v. tr. V. otînjesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjesc, 3 sg. otânjește, imperf. 1 otânjeam; conj. prez. 1 sg. să otânjesc, 3 să otânjească

otânji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjesc, imperf. 3 sg. otânjea; conj. prez. 3 să otânjească

otânji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otânjesc, imperf. 3 sg. otânjea; conj. prez. 3 sg. și pl. otânjească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OTÂNJI vb. v. snopi, stâlci.

otînji vb. v. SNOPI. STÎLCI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

otânci, otâncesc, vb. IV (pop.) a ușura, a da la o parte.

otinci, otincesc, vb. IV (reg.) 1. a lega firele rupte de natra războiului. 2. a lega strâns cu otincul. 3. a urni cu o pârghie. 4. a pune o greutate mai mare pe cel mai puternic.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

otânji, otânjesc v. t. (reg.) a bate, a desfigura în bătaie

Intrare: otânji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otânji
  • otânjire
  • otânjit
  • otânjitu‑
  • otânjind
  • otânjindu‑
 singular plural
  • otânjește
  • otânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otânjesc
 (să)
  • otânjesc
  • otânjeam
  • otânjii
  • otânjisem
a II-a (tu)
  • otânjești
 (să)
  • otânjești
  • otânjeai
  • otânjiși
  • otânjiseși
a III-a (el, ea)
  • otânjește
 (să)
  • otânjească
  • otânjea
  • otânji
  • otânjise
plural I (noi)
  • otânjim
 (să)
  • otânjim
  • otânjeam
  • otânjirăm
  • otânjiserăm
  • otânjisem
a II-a (voi)
  • otânjiți
 (să)
  • otânjiți
  • otânjeați
  • otânjirăți
  • otânjiserăți
  • otânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • otânjesc
 (să)
  • otânjească
  • otânjeau
  • otânjiră
  • otânjiseră
otânci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otingi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: otincit
otincit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otincit
  • otincitul
  • otincitu‑
  • otincită
  • otincita
plural
  • otinciți
  • otinciții
  • otincite
  • otincitele
genitiv-dativ singular
  • otincit
  • otincitului
  • otincite
  • otincitei
plural
  • otinciți
  • otinciților
  • otincite
  • otincitelor
vocativ singular — —
plural — —
otâncit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otâncit
  • otâncitul
  • otâncitu‑
  • otâncită
  • otâncita
plural
  • otânciți
  • otânciții
  • otâncite
  • otâncitele
genitiv-dativ singular
  • otâncit
  • otâncitului
  • otâncite
  • otâncitei
plural
  • otânciți
  • otânciților
  • otâncite
  • otâncitelor
vocativ singular — —
plural — —
otânjit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otânjit
  • otânjitul
  • otânjitu‑
  • otânjită
  • otânjita
plural
  • otânjiți
  • otânjiții
  • otânjite
  • otânjitele
genitiv-dativ singular
  • otânjit
  • otânjitului
  • otânjite
  • otânjitei
plural
  • otânjiți
  • otânjiților
  • otânjite
  • otânjitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otânji, otânjescverb

  • 1. regional A lovi tare pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bate lovi snopi stâlci
    • format_quote N-apucă să isprăvească vorba, căci plutașul cel tînăr se apropie, ridicînd bîta să-l otînjească. DUNĂREANU, CH. 136. DLRLC
    • format_quote Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni în toată viața. CREANGĂ, A. 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.