3 definiții pentru otrăvitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
otrăvitură sf [At: TEODORESCU, P. P. 383 / Pl: ~ri / E: otrăvi + -tură] (Îrg) 1-3 Otrăvire (1-3).
OTRĂVITURĂ, otrăvituri, s. f. (Învechit și popular) Otrăvire. Toate descîntecele și otrăviturile... să fugiți. TEODORESCU, P. P. 393.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OTRĂVITURĂ, otrăvituri, s. f. (Pop.) Otrăvire. – Din otrăvi + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: otrăvitură
otrăvitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
otrăvitură, otrăviturisubstantiv feminin
- 1. Otrăvire. DLRLC DLRMsinonime: otrăvire
- Toate descîntecele și otrăviturile... să fugiți. TEODORESCU, P. P. 393. DLRLC
-
etimologie:
- otrăvi + sufix -(i)tură. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.