OTROCÓL, otrocoale, s. n. (Reg.; în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ocol, târcol, raită; vraiște, ravagii. – Cf. rotocol, târcol.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OTROCÓL ~oále n. : A face (sau a da) ~ a) a face un ocol; a înconjura; b) a umbla de jur împrejur. [Sil. -tro-] /cf. rotocol, târcol
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OTROCÓL s. v. raită, tur, tură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otrocól (otrocoále), s. n. – Înconjur, ocol. Bg. tărkolo › tîrcol, probabil prin încrucișarea cu rotocol (Tiktin); simpla der. prin metateză din rotocol (Philippide, Principii, 140; Scriban) nu pare convingătoare.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

otrocól s. n. (sil. -tro-), pl. otrocoále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink