opțiuni
  • info

12 definiții pentru otrocol

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTROCOL, otrocoale, s. n. (Reg.; în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ocol, târcol, raită; vraiște, ravagii. – Cf. rotocol, târcol.

OTROCOL, otrocoale, s. n. (Reg.; în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ocol, târcol, raită; vraiște, ravagii. – Cf. rotocol, târcol.

otrocol sn [At: CREANGĂ, A. 37 / V: ho~, po~ / Pl: ? / E: ns cf rotocol, târcol] (Reg) 1 Pată mare rotundă Si: rotocol. 2 (Cu verbele „a da”, „a face”) Târcol. 3 Ocol. 4 (De obicei în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Dezordine. 5 Ravagii.

OTROCOL s. n. (Mold.; numai în expr.) A face (sau a da) otrocol prin (sau după) ceva = a pune pe goană, a goni, a fugări. Iaca, dacă nu v-am săcelat astăzi, faceți otrocol prin cele mîțe. CREANGĂ, A. 37.

OTROCOL ~oale n.: A face (sau a da) ~ a) a face un ocol; a înconjura; b) a umbla de jur împrejur. [Sil. -tro-] /cf. rotocol, târcol

otrocol n. Mold. ocol: are să-i facă un otrocol prin gâște CR. [Metateză din rotocol].

otrocól n., pl. oale (met. din rotocol). Olt. Serbia. Rotocol, torocală, pată mare rătundă: un otrocol de cenușe (ca urmă a foculuĭ. BSG. 1922, 138). Tîrcol, ocol. Mold. nord. Raĭtă p. a jăfui: pisica dă otrocol după șoarecĭ (rTP. 3, 92, 138), a face otrocol pin lucrurile cuĭva. V. ĭama, ceambur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otrocol (reg.) (desp. o-tro-) s. n., pl. otrocoale

otrocol (reg.) (o-tro-) s. n., pl. otrocoale

otrocol s. n. (sil. -tro-), pl. otrocoale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OTROCOL s. v. raită, tur, tură.

otrocol s. v. RAITĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otrocol (otrocoale), s. n. – Înconjur, ocol. Bg. tărkolo › tîrcol, probabil prin încrucișarea cu rotocol (Tiktin); simpla der. prin metateză din rotocol (Philippide, Principii, 140; Scriban) nu pare convingătoare.

Intrare: otrocol
  • silabație: o-tro-col info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrocol
  • otrocolul
  • otrocolu‑
plural
  • otrocoale
  • otrocoalele
genitiv-dativ singular
  • otrocol
  • otrocolului
plural
  • otrocoale
  • otrocoalelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otrocol, otrocoalesubstantiv neutru

  • 1. regional (În legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ravagii. DEX '09 DEX '98
    sinonime: ocol raită tur tură târcol vraiște
    • chat_bubble A face (sau a da) otrocol prin (sau după) ceva = a pune pe goană. DLRLC
      sinonime: fugări goni
      • format_quote Iaca, dacă nu v-am săcelat astăzi, faceți otrocol prin cele mîțe. CREANGĂ, A. 37. DLRLC
etimologie:
  • cf. rotocol, târcol DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.