15 definiții pentru otorinolaringologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTORINOLARINGOLOGIE s. f. Ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. – Din fr. oto-rhino-laryngologie.

otorinolaringologie sf [At: CONTEMP., S. II, 1956, nr. 486, 4/4 / S și: (abr) O. R. L. (P: orele) / Pl: (rar) ~ii / E: fr oto-rhino-laryngologie] 1 Ramură a medicinii care se ocupă cu anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. 2 (Șîf O. R. L.) Cabinet de otorinolaringologie. corectat(ă)

OTORINOLARINGOLOGIE s. f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. – Din fr. oto-rhino-laryngologie.

OTORINOLARINGOLOGIE s. f. Ramură a medicinii care studiază structura și funcțiunile urechii, nasului și laringelui, precum și bolile acestor organe.

OTORINOLARINGOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul urechii, al nasului și al laringelui, precum și cu bolile lor. [Gen. -iei. / < fr. oto-rhino-laryngologie, cf. gr. ous – ureche, rhis – nas, larynx – laringe, logos – studiu].

OTORINOLARINGOLOGIE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui. (< fr. oto-rhino- laryngologie)

OTORINOLARINGOLOGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor de urechi, de nas și de laringe. /<fr. oto-rhino-laryngologie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otorinolaringologie s. f., art. otorinolaringologia, g.-d. otorinolaringologii, art. otorinolaringologiei; abr. ORL [cit. orele]

otorinolaringologie s. f., art. otorinolaringologia, g.-d. otorinolaringologii, art. otorinolaringologiei; abr. ORL [cit. orele]

otorinolaringologie s. f. laringologie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OTORINOLARINGOLOGIE s. (MED.) orele.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OTO- „ureche, auz, auditiv”. ◊ gr. ous, otos „ureche” > fr. oto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. oto-.~cefal (v. -cefal), s. m., făt teratologic caracterizat prin unirea urechilor, absența maxilarului inferior și prin închiderea căii de acces a urechii; ~cel (v. -cel2), s. n., veziculă auditivă, specifică nevertebratelor; ~cist (v. -cist), s. n., organ auditiv la nevertebrate, format dintr-o veziculă cu otolite; sin. statocist; ~conie (v. -conie), s. f., pulbere de carbonat de calciu întîlnită în labirintul membranos al urechii interne; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care recepționează semnalele electrice, transformîndu-le în semnale acustice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a urechii; ~lit (v. -lit1), s. n., corpuscul calcaros din labirintul urechii animalelor nevertebrate, servind la formarea senzației de echilibru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia urechii; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile aparatului auditiv; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., afecțiune purulentă a urechii; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a urechii externe; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere de sînge din ureche; ~rahie (v. -rahie), s. f., scurgere de lichid cefalorahidian, prin conductul auditiv extern; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi din ureche; ~rinolaringologie (v. rino-, v. laringo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., afecțiune a urechii, caracterizată prin acoperirea timpanului cu țesut cicatriceal; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea canalului auditiv al urechii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a urechii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

O.R.L. (siglă de la oto rino laringologie), spital sau secție de otorinolaringologie într-un spital, policlinică etc.

Intrare: otorinolaringologie
otorinolaringologie substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otorinolaringologie
  • otorinolaringologia
plural
genitiv-dativ singular
  • otorinolaringologii
  • otorinolaringologiei
plural
vocativ singular
plural
  • pronunție: orele
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ORL
  • ORL-ul
plural
genitiv-dativ singular
  • ORL
  • ORL-ului
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otorinolaringologiesubstantiv feminin

  • 1. Ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: orele
  • comentariu abreviere ORL DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.