OTORÉE, otoree, s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din fr. otorrhée.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OTORÉE f. Simptom al otitei constând în scurgerea de puroi din ureche. [Art. otoreea; G.-D. otoreei] /<fr. otorrhée
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OTORÉE s.f. Scurgere de lichid cefalo-rahidian sau de puroi din ureche. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. otorrhée, cf. gr. ous – ureche, rhein – a curge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OTORÉE s. f. scurgere de puroi sau de serozitate din ureche. (< fr. otorrhée)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OTORÉE s. (MED.) (reg.) scurgere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

otorée s. f., art. otoréea, g.-d. art. otoréei; pl. otorée
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink