OTOCÍST, otociste, s. n. (Anat.) Organ auditiv al nevertebratelor, format dintr-o veziculă cu celule ciliate plină cu lichid și cu numeroase otolite; statocist. – Din fr. otocyste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OTOCÍST s.n. (Biol.) Nume dat organelor auditive ale unor animale vii, un fel de veziculă în care se află otolitele; statocist. [< fr. otocyste, cf. gr. ous – ureche, kystis – vezică].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OTOCÍST s. n. organ auditiv la unele nevertebrate constând dintr-un fel de veziculă cu apă sau cu o secreție lichidă cu otolite. (< fr. otocyste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

otocíst s. n., pl. otocíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink