OTÍNC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

otínc, otíncuri, s.n. (reg.) 1. bețișor cu care se leagă firele rupte la războiul de țesut. 2. pârghie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

otínc s. n., pl. otíncuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink