oticău sn [At: KLEIN, D. 65 / V: (reg) otăc~ / Pl: ~cauă / E: otic + -ău] (Reg) 1 Otic (1). 2 Săpăligă (2). 3-4 Otic (3-4). 5 Bâtă. 6-11 Otic (6-11). 12 Cupă. 13-14 (Reg; șdp) Otic (12) (mai mare) de băut țuică.

otăcău sn vz oticău

oticău, oticauă, s.n. (pop.) 1. otic. 2. cupă, pahar.

oticắu, oticauă, s.n. (reg.) Vas de lemn folosit ca unitate de măsură pentru cereale, echivalent cu 5 kg: „Num-on oticău de mere” (Bilțiu, 1996: 176). – Cf. otic „doniță mică” (MDA).

oticău, oticauă, s.n. – (reg.) Vas de lemn folosit ca unitate de măsură pentru cereale, echivalent cu 5 kg: „Num-on oticău de mere” (Bilțiu, 1996: 176). – Cf. otic „doniță mică” (< otic + suf. -ău) (MDA).

oticău, oticauă, s.n. – Vas de lemn folosit ca unitate de măsură pentru cereale, echivalent cu 5 kg: „Num-on oticău de mere” (Bilțiu 1996: 176). – Din otic + -ău.