OTFÉL, otfeli, s. m. (Reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică. – Cf. magh. vöfély.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

otfél s. m., pl. otféli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink