opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCÂRMUI, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmui vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

OCÂRMUI, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmui vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

OTCÂRMUI vb. IV v. ocârmui.

ocârmâi v vz ocârmui

ocârmi2 v vz ocârmui

ocârmui vt [At: SIMION DASC., ap. LET. 129 / V: (îrg) otc~, ~mâi, ~mi / Pzi: ~esc / E: ns cf slv окръмити] (Înv) 1 A conduce. 2 A administra.

otcârmui v vz ocârmui

OCÎRMUI, ocîrmuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A cîrmui, a conduce, a guverna; a administra. Pre dînsul îl urmează mulți domni buni, căci inima poporului ce ocîrmuiau era bună. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ Refl. pas. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an. BĂLCESCU, O. II 14. Lăcuitorii de la Peru... să ocîrmuiesc și de împărați. DRĂGHICI, R. 65. Variantă: otcîrmui (ODOBESCU, S. I 320, PISCUPESCU, O. 276) vb. IV.

OTCÎRMUI vb. IV v. ocîrmui.

A OCÂRMUI ~iesc tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti

ocârmuì v. a cârmui o țară [V. cârmui: inițiala pare a fi fost trasă din sinonimul oblădui].

ocîrmuĭésc v. tr. (maĭ vechĭ otc-, d. vsl. otŭkrŭmovati). Rar azĭ. Cîrmuĭesc (o țară), guvernez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocârmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiesc, 3 sg. ocârmuiește, imperf. 1 ocârmuiam; conj. prez. 1 sg. să ocârmuiesc, 3 să ocârmuiască

ocârmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiesc, imperf. 3 sg. ocârmuia; conj. prez. 3 să ocârmuiască

ocârmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiesc, imperf. 3 sg. ocârmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. ocârmuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCÂRMUI vb. v. administra, cârmui, conduce, dirigui, domni, gospodări, guverna, stăpâni.

ocîrmui vb. v. ADMINISTRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GOSPODĂRI. GUVERNA. STĂPÎNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ocîrmui (-uesc, ocîrmuit), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător).

Intrare: otcârmuit
otcârmuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otcârmuit
  • otcârmuitul
  • otcârmuitu‑
  • otcârmuită
  • otcârmuita
plural
  • otcârmuiți
  • otcârmuiții
  • otcârmuite
  • otcârmuitele
genitiv-dativ singular
  • otcârmuit
  • otcârmuitului
  • otcârmuite
  • otcârmuitei
plural
  • otcârmuiți
  • otcârmuiților
  • otcârmuite
  • otcârmuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ocârmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocârmui
  • ocârmuire
  • ocârmuit
  • ocârmuitu‑
  • ocârmuind
  • ocârmuindu‑
 singular plural
  • ocârmuiește
  • ocârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocârmuiesc
 (să)
  • ocârmuiesc
  • ocârmuiam
  • ocârmuii
  • ocârmuisem
a II-a (tu)
  • ocârmuiești
 (să)
  • ocârmuiești
  • ocârmuiai
  • ocârmuiși
  • ocârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • ocârmuiește
 (să)
  • ocârmuiască
  • ocârmuia
  • ocârmui
  • ocârmuise
plural I (noi)
  • ocârmuim
 (să)
  • ocârmuim
  • ocârmuiam
  • ocârmuirăm
  • ocârmuiserăm
  • ocârmuisem
a II-a (voi)
  • ocârmuiți
 (să)
  • ocârmuiți
  • ocârmuiați
  • ocârmuirăți
  • ocârmuiserăți
  • ocârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ocârmuiesc
 (să)
  • ocârmuiască
  • ocârmuiau
  • ocârmuiră
  • ocârmuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • otcârmui
  • otcârmuire
  • otcârmuit
  • otcârmuitu‑
  • otcârmuind
  • otcârmuindu‑
 singular plural
  • otcârmuiește
  • otcârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • otcârmuiesc
 (să)
  • otcârmuiesc
  • otcârmuiam
  • otcârmuii
  • otcârmuisem
a II-a (tu)
  • otcârmuiești
 (să)
  • otcârmuiești
  • otcârmuiai
  • otcârmuiși
  • otcârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • otcârmuiește
 (să)
  • otcârmuiască
  • otcârmuia
  • otcârmui
  • otcârmuise
plural I (noi)
  • otcârmuim
 (să)
  • otcârmuim
  • otcârmuiam
  • otcârmuirăm
  • otcârmuiserăm
  • otcârmuisem
a II-a (voi)
  • otcârmuiți
 (să)
  • otcârmuiți
  • otcârmuiați
  • otcârmuirăți
  • otcârmuiserăți
  • otcârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • otcârmuiesc
 (să)
  • otcârmuiască
  • otcârmuiau
  • otcârmuiră
  • otcârmuiseră
ocârmâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocârmui, ocârmuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.