15 definiții pentru sârgui
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SÂRGUI, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.
SÂRGUI, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
sârgui vir [At: PSALT. HUR. 90v/ 12 / V: (înv) sir~ / Pzi: ~esc / E: sârg + -ui] 1-2 (Înv) A (se) grăbi (4-5). 3-4 (Îvp) A (se) sili (4-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sârguì v. a-și da mare osteneală, a se aplica cu zel și fără preget la ceva. [V. sârg].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osârgui v vz sârgui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sirgui v vz sârgui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÎRGUI, sîrguiesc, vb. IV. Refl. A se strădui, a-și da silința. Îi dădu de grijă ca să se sîrguiască și să caute de împărăteasă. SBIERA, P. 108. Iat-o acum soție... sîrguindu-se a împrăștia... negurile supărărilor. NEGRUZZI, S. I 289. ◊ Intranz. (Învechit și arhaizant) Brațele părintești sîrguiește le deschide mie. STĂNOIU, C. I. 146. Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. I 159. El o îngrijea bine și sîrguia întru toate lucrurile bune și folositoare mănăstirii. id. ib. 432.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sîrguĭésc v. tr. (d. sîrg saŭ ung. szorgúlni și -olni, a grăbi). Vechĭ. Grăbesc, silesc. V. intr. Mă grăbesc să ajung, să fac. Azĭ. Rar. Mă silesc: a te sîrguĭ la învățătură. V. osîrduĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sârgui (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sârguiesc, 3 sg. se sârguiește, imperf. 1 sg. mă sârguiam; conj. prez. 1 sg. să mă sârguiesc, 3 să se sârguiască; imper. 2 sg. afirm. sârguiește-te; ger. sârguindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!sârgui (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sârguiește, imperf. 3 sg. se sârguia; conj. prez. 3 să se sârguiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sârgui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sârguiesc, imperf. 3 sg. sârguia; conj. prez. 3 sg. și pl. sârguiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sîrgui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sîrguiesc, conj. sîrguiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sârguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SÂRGUI vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, grăbi, iuți, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma, zori.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sîrgui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. GRĂBI. IUȚI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZORI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sârgui, sârguiescverb
- 1. A-și da silința, a se strădui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: strădui
- Îi dădu de grijă ca să se sîrguiască și să caute de împărăteasă. SBIERA, P. 108. DLRLC
- Iat-o acum soție... sîrguindu-se a împrăștia... negurile supărărilor. NEGRUZZI, S. I 289. DLRLC
- Brațele părintești sîrguiește le deschide mie. STĂNOIU, C. I. 146. DLRLC
- Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. I 159. DLRLC
- El o îngrijea bine și sîrguia întru toate lucrurile bune și folositoare mănăstirii. ODOBESCU, S. I 432. DLRLC
-
etimologie:
- Sârg + sufix -ui. DEX '98 DEX '09