15 definiții pentru sârgui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂRGUI, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.

SÂRGUI, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.

sârgui vir [At: PSALT. HUR. 90v/ 12 / V: (înv) sir~ / Pzi: ~esc / E: sârg + -ui] 1-2 (Înv) A (se) grăbi (4-5). 3-4 (Îvp) A (se) sili (4-5).

sârguì v. a-și da mare osteneală, a se aplica cu zel și fără preget la ceva. [V. sârg].

SÎRGUI, sîrguiesc, vb. IV. Refl. A se strădui, a-și da silința. Îi dădu de grijă ca să se sîrguiască și să caute de împărăteasă. SBIERA, P. 108. Iat-o acum soție... sîrguindu-se a împrăștia... negurile supărărilor. NEGRUZZI, S. I 289. ◊ Intranz. (Învechit și arhaizant) Brațele părintești sîrguiește le deschide mie. STĂNOIU, C. I. 146. Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. I 159. El o îngrijea bine și sîrguia întru toate lucrurile bune și folositoare mănăstirii. id. ib. 432.

osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.

sîrguĭésc v. tr. (d. sîrg saŭ ung. szorgúlni și -olni, a grăbi). Vechĭ. Grăbesc, silesc. V. intr. Mă grăbesc să ajung, să fac. Azĭ. Rar. Mă silesc: a te sîrguĭ la învățătură. V. osîrduĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sârgui (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă sârguiesc, 3 sg. se sârguiește, imperf. 1 sg. mă sârguiam; conj. prez. 1 sg. să mă sârguiesc, 3 să se sârguiască; imper. 2 sg. afirm. sârguiește-te; ger. sârguindu-mă

!sârgui (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sârguiește, imperf. 3 sg. se sârguia; conj. prez. 3 să se sârguiască

sârgui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sârguiesc, imperf. 3 sg. sârguia; conj. prez. 3 sg. și pl. sârguiască

sîrgui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sîrguiesc, conj. sîrguiască)

sârguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂRGUI vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, grăbi, iuți, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma, zori.

sîrgui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. GRĂBI. IUȚI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZORI.

Intrare: sârgui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sârgui
  • sârguire
  • sârguit
  • sârguitu‑
  • sârguind
  • sârguindu‑
singular plural
  • sârguiește
  • sârguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sârguiesc
(să)
  • sârguiesc
  • sârguiam
  • sârguii
  • sârguisem
a II-a (tu)
  • sârguiești
(să)
  • sârguiești
  • sârguiai
  • sârguiși
  • sârguiseși
a III-a (el, ea)
  • sârguiește
(să)
  • sârguiască
  • sârguia
  • sârgui
  • sârguise
plural I (noi)
  • sârguim
(să)
  • sârguim
  • sârguiam
  • sârguirăm
  • sârguiserăm
  • sârguisem
a II-a (voi)
  • sârguiți
(să)
  • sârguiți
  • sârguiați
  • sârguirăți
  • sârguiserăți
  • sârguiseți
a III-a (ei, ele)
  • sârguiesc
(să)
  • sârguiască
  • sârguiau
  • sârgui
  • sârguiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osârgui
  • osârguire
  • osârguit
  • osârguitu‑
  • osârguind
  • osârguindu‑
singular plural
  • osârguiește
  • osârguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osârguiesc
(să)
  • osârguiesc
  • osârguiam
  • osârguii
  • osârguisem
a II-a (tu)
  • osârguiești
(să)
  • osârguiești
  • osârguiai
  • osârguiși
  • osârguiseși
a III-a (el, ea)
  • osârguiește
(să)
  • osârguiască
  • osârguia
  • osârgui
  • osârguise
plural I (noi)
  • osârguim
(să)
  • osârguim
  • osârguiam
  • osârguirăm
  • osârguiserăm
  • osârguisem
a II-a (voi)
  • osârguiți
(să)
  • osârguiți
  • osârguiați
  • osârguirăți
  • osârguiserăți
  • osârguiseți
a III-a (ei, ele)
  • osârguiesc
(să)
  • osârguiască
  • osârguiau
  • osârgui
  • osârguiseră
sirgui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sârgui, sârguiescverb

  • 1. popular A-și da silința, a se strădui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strădui
    • format_quote Îi dădu de grijă ca să se sîrguiască și să caute de împărăteasă. SBIERA, P. 108. DLRLC
    • format_quote Iat-o acum soție... sîrguindu-se a împrăștia... negurile supărărilor. NEGRUZZI, S. I 289. DLRLC
    • format_quote intranzitiv învechit arhaizant Brațele părintești sîrguiește le deschide mie. STĂNOIU, C. I. 146. DLRLC
    • format_quote intranzitiv învechit arhaizant Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. I 159. DLRLC
    • format_quote intranzitiv învechit arhaizant El o îngrijea bine și sîrguia întru toate lucrurile bune și folositoare mănăstirii. ODOBESCU, S. I 432. DLRLC
etimologie:
  • Sârg + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.