opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

osârduire sf [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XV, 20 / Pl: (rar) ~ri / E: osârdui] (Înv) Sârguință.

OSÂRDUI, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie.

OSÂRDUI, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie.

osârdi v vz osârdui

osârdui vir [At: (a. 1765) CAT. MAN. I, 363 / V: (css) ~di / Pzi: ~iesc / E: osârdie] 1-2 (Înv) A-și da silința.

osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osârdui (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă osârduiesc, 3 sg. se osârduiește, imperf. 1 sg. mă osârduiam; conj. prez. 1 sg. să mă osârduiesc, 3 să se osârduiască; imper. 2 sg. afirm. osârduiește-te; ger. osârduindu-mă

!osârdui (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se osârduiește, imperf. 3 sg. se osârduia; conj. prez. 3 să se osârduiască

osârdui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. osârduiesc, imperf. 3 sg. osârduia; conj. prez. 3 sg. și pl. osârduiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSÂRDUIRE s. v. ardoare, râvnă, sârguință, străduință, zel.

OSÂRDUI vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

osîrdui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

osîrduire s. v. ARDOARE. RÎVNĂ. SÎRGUINȚĂ. STRĂDUINȚĂ. ZEL.

Intrare: osârduire
osârduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osârduire
  • osârduirea
plural
  • osârduiri
  • osârduirile
genitiv-dativ singular
  • osârduiri
  • osârduirii
plural
  • osârduiri
  • osârduirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: osârdui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osârdui
  • osârduire
  • osârduit
  • osârduitu‑
  • osârduind
  • osârduindu‑
 singular plural
  • osârduiește
  • osârduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osârduiesc
 (să)
  • osârduiesc
  • osârduiam
  • osârduii
  • osârduisem
a II-a (tu)
  • osârduiești
 (să)
  • osârduiești
  • osârduiai
  • osârduiși
  • osârduiseși
a III-a (el, ea)
  • osârduiește
 (să)
  • osârduiască
  • osârduia
  • osârdui
  • osârduise
plural I (noi)
  • osârduim
 (să)
  • osârduim
  • osârduiam
  • osârduirăm
  • osârduiserăm
  • osârduisem
a II-a (voi)
  • osârduiți
 (să)
  • osârduiți
  • osârduiați
  • osârduirăți
  • osârduiserăți
  • osârduiseți
a III-a (ei, ele)
  • osârduiesc
 (să)
  • osârduiască
  • osârduiau
  • osârduiră
  • osârduiseră
osârdi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osârduire, osârduirisubstantiv feminin

osârdui, osârduiescverb

etimologie:
  • osârdie DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.