6 definiții pentru osânditor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSÂNDITOR, -OARE, osânditori, -oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. – Osândi + suf. -tor.
OSÂNDITOR, -OARE, osânditori, -oare, adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă. – Osândi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
osânditor, ~oare smf, a [At: GALACTION, G. A. I, 252 / Pl: ~i, ~oare / E: osândi + -tor] (Rar) 1-4 (Persoană) care condamnă pe cineva (printr-o sentință judecătorească). 5-6 (Persoană) care dezaprobă pe cineva sau ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSÂNDITOR ~oare (~ori, ~oare) rar Care osândește, condamnă; pedepsitor. /a (se) osândi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
osânditor (pop.) adj. m., pl. osânditori; f. sg. și pl. osânditoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
osânditor (pop.) adj. m., pl. osânditori; f. sg. și pl. osânditoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
osânditor adj. m., pl. osânditori; f. sg. și pl. osânditoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
osânditor, osânditoareadjectiv
- 1. Care condamnă, care dezaprobă. DEX '09 DEX '98sinonime: pedepsitor
etimologie:
- Osândi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09